Varză - Viţa de Vie
Capra - Obicei românesc
sau, pentru o calitate mai bună a sunetului şi a imaginii, apăsaţi pe titlul fiecărui film şi sunteţi trimişi pe site-ul youtube:
luni, 25 februarie 2008
Dumnezeul meu
Veneam săptămâna trecută cu un tren personal de la Craiova.
S-a aşezat pe bancheta din faţa mea un tip neîngrijit (etc) care îmi cere o ţigară. Îi dau o ţigară (eu sunt uneori darnic, alteori zgârcit, fără să ma gândesc exact de ce sunt cum sunt de fiecare dată) şi îmi cere şi 5000 de lei vechi (50 de bani noi), mă caut în buzunarul cu mărunţiş, îi dau şi cei 50 de bani; el vede că mai am mărunţiş şi îmi mai cere, că "pentru tine înseamnă puţin, dar pentru mine înseamnă mult". Îi zic: "Lasă, ajunge", iar el îmi mai spune, înainte să plece:
"Dacă există Dumnezeu, e martor. Dacă nu, tu eşti dumnezeul meu: ai materializat o dorinţă de-a mea".
Desigur că nu-mi fac iluzii: chiar dacă Dumnezeu e martor, a-i da unui om o ţigară nu poate fi nici o faptă bună, nici, chiar dacă ar fi bună, o faptă mare. Dar m-a impresionat faptul că el gândea aşa, că nu spunea doar un text sau, dacă-l spunea, pe mine m-a convins că el chiar credea asta. Şi, da, a zis "ai materializat o dorinţă", nu "ai făcut ce am vrut" eu sau aşa ceva.
Şi de atunci mă bântuie ideea asta - a materializării dorinţei.
După ce m-a lăsat pe mine, s-a mai băgat în vorbă cu nişte consăteni de-ai lui, cu care a coborât la câteva staţii mai târziu. Ei au râs de el puţin, apoi, după ce a plecat el la o plimbare prin tren, ziceau că se aruncase în faţa unei maşini într-o zi, că e nebun etc.
"Totuşi este trist pe lume".
S-a aşezat pe bancheta din faţa mea un tip neîngrijit (etc) care îmi cere o ţigară. Îi dau o ţigară (eu sunt uneori darnic, alteori zgârcit, fără să ma gândesc exact de ce sunt cum sunt de fiecare dată) şi îmi cere şi 5000 de lei vechi (50 de bani noi), mă caut în buzunarul cu mărunţiş, îi dau şi cei 50 de bani; el vede că mai am mărunţiş şi îmi mai cere, că "pentru tine înseamnă puţin, dar pentru mine înseamnă mult". Îi zic: "Lasă, ajunge", iar el îmi mai spune, înainte să plece:
"Dacă există Dumnezeu, e martor. Dacă nu, tu eşti dumnezeul meu: ai materializat o dorinţă de-a mea".
Desigur că nu-mi fac iluzii: chiar dacă Dumnezeu e martor, a-i da unui om o ţigară nu poate fi nici o faptă bună, nici, chiar dacă ar fi bună, o faptă mare. Dar m-a impresionat faptul că el gândea aşa, că nu spunea doar un text sau, dacă-l spunea, pe mine m-a convins că el chiar credea asta. Şi, da, a zis "ai materializat o dorinţă", nu "ai făcut ce am vrut" eu sau aşa ceva.
Şi de atunci mă bântuie ideea asta - a materializării dorinţei.
După ce m-a lăsat pe mine, s-a mai băgat în vorbă cu nişte consăteni de-ai lui, cu care a coborât la câteva staţii mai târziu. Ei au râs de el puţin, apoi, după ce a plecat el la o plimbare prin tren, ziceau că se aruncase în faţa unei maşini într-o zi, că e nebun etc.
"Totuşi este trist pe lume".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)